Previous Next

Actuala împărțire teritorială a pădurilor și pășunilor noastre a fost stabilită în timpul „Împărțirii” din 1832, când terenurile din Lăzarea și Ditrău erau proprietate comună. La acea vreme, Lăzarea primea zonele din apropierea satului până la pârâul Güdüc, pe care îl numim secțiune de hotar I, și secțiunea de hotar II. de la bazinul hidrografic Kránga, pe malul drept al pârâului Bistrița, până la Bilbor și vechea graniță a României. Moșiile comune includ zonele așa-numiților „cei rămași în obște”, iar caracteristica lor importantă este proprietatea comună și dreptul de uzufruct comun. Conform raportului din 1947, Composesoratul Lăzarea avea o suprafață de 4.173 de hectare, din care deține în prezent 2.950 de hectare și are peste 1.200 de membri. Conform dosarelor privind drepturile de proprietate, domeniul public are 2.457 de hectare de pădure, din care 525 de hectare au arbori sub douăzeci de ani, și 493 de hectare de pășune și fâneață, din care 129 de hectare sunt fânețe arendate și 364 de hectare sunt pășuni arendate.